din coada aceasta mă salt vreau să ies
cum salți o păpușă rânjind în zăpadă
și spațiul rotulei îl frâng îl îndoi
sau numai tai colțul curbându-l o stradă

de frică de silă de vorbele lor
împletesc azi o sfoară să spânzur tăcerea
cu mere bat timpul îngrădind amândoi
edenul spoit în var ca durerea

mă uit întru toate mă uită ce-a fost
mai trag prăvăliei obloane de piatră
iar paznicul nopții de lemn scrupulos
mă zvârle cățelei în frunte ce-mi latră