Cuvintele năruite din temelii...
Orice clipă mă umple de ruine...
Și de morminte
Încât, dacă aș putea
Mi-aș pune mâinile cu gheare
Și le-aș înfige strâns în
Carnea pulsândă a timpului
Poate așa, șarpele acesta cu anotimpuri
Nu s-ar mai zbate
Și nu ar mai încerca să mă muște de gât
Ca o zi lungă și dureroasă
Poate doar plânsul...
Dar eu nu știu să plâng altfel decât
Năruind cuvintele din temelii
Sau umplându-mă de ruine...
Și de morminte