aici tremură o inimă –
nu vă pasă
nici mie nu mi-ar păsa de-nu-știu
acolo
nu e nimeni mai viu
decât fulgerul sticlelor goale
decât sufletele voastre pahare
fără mână și fără picior
aici
de aici
până aici
buzele au riduri de curvă

înmugurește cerul – totdeauna
am crezut despre noapte că e primăvară
dezghețul pândește
rânjește
cordește –
vai! strada asta e Ștefan Furtună!

sfinții nu se ridică să-și vadă copiii
chiar și poeții mint
și trubadurii
groparii iar s-au lepădat
iar furii
au profanat un telefon mobil

creier la kil! creier la kil! strigă
o țigancă bătrână
cu barbă
cu limba prea albă
încât doar ciorile poposesc pe ea

dă-te-n kilul meu! se aude-n capelă
bine că l-ați luat voi pe tot!
ptiu!
al dracu’
da
așa zice popa
al dracu’ de un mort vă mai scot

părințele... baragladina-ntoarce
mi-s năvoadele goale de tot
eu te cred
te ascult
haide-ncoa să îț pup
dreapta a de-mi hrănești puradeii

fierul gol e degeaba
să-nfloresc dă te mint
abia numa-n talcioace
de mai vând și eu un cuvint
da ce zic
o silabă
pe bucăți dacă-l dau și e bine
hai te-n raiul matale
ești deștept
nu te pune cu mine

deodată jaluzele pocnesc
calicii se lipesc de zid
se pune lanțul la butic
până și maidanezii o întind
pe la subsoluri
și doar țiganca luată-n plin
s-a mai scăpat pe ea puțin
aceste vorbe:

așa se face că-n hârtii
unde se-accidentează viitorul
eu mai simțeam
voi nu ați priceput
că asta-i țara lui pazvante-chiorul