1.
după o nouă veșnicie de orbire,
îmi scot la suprafață învelișul,
mă ridic deformată
și mă pierd
în labirintul propriilor măruntaie

2.
în borcanul cu cireșe de compot scobite
eu sunt cea care își mai poartă, încă,
emfatic și clandestin,
piatra

3.
câmp.
iarba aspră și roșie mă strigă de mult
de sub călcâie.
acum cineva mă tot îndeamnă
să-i descriu minuțios și fără cârtire,
aici,
durerea