Vară pustie macină gânduri albe
În negrul impas al căderii viscerale
De văi mărginite în ele însele.
Popas al vieții pe cărări nebătute de
Pasul ființei omenești în sublime desfătări
Deșarte
Scântei de tragic urcă-n abis coborând pe
Valul straveziu de nisip umed de lacrimi
Minte
Sumbră asudată de minciuni
În desfătare
Se desfășoară treptat proiectând un film
Imaginar
Se cațără pe ea ca niște himere
Întâmplări măsurate de nevoi firești.
Un gol cald învăluie sufletul într-o
Pojghită unsuroasă de praf de
Mucegai
Îl străpunge
Îl taie și-l cuprinde printr-un
Văl mirific neatins de izolarea extrapământeană
A figurilor de ceară croite de minți
Omenești
Vise aburinde se usucă pe ochiul subțire împăienjenit.