și frigul ăsta care nu mai vrea să plece
ninge zemos în fiecare deget
până mâine îmi vor crește sub mănuși oameni de zăpadă
ți-am umplut gura de stele si țurțuri
ca să nu mai poți fuma;
dincolo de orice vârstă, rasă, profesie și sex
oamenii sunt toți niște câmpuri inghețate
pe care aleargă lupii;
am renunțat de mult să mai înregistrez suflete
pe cd-uri de 700 mb
prefer filmele mute, berea și castanele prăjite
totuși frigul ăsta nu mai vrea să plece
cred c-am să trec pe la tine
vreau cortul ăla mic și roșu
să-l montez în gara de nord
ne vom iubi în el și vom bea vin fiert și vom citi ziare
până ne vor alunga de acolo săgețile albastre
mereu înspre marea neagră
mereu înspre vara
când în loc de fulgi mi se vor zbate în degete valuri.