Umbre de treceri metalice se decantau pe asfalt
când mi-am ridicat ochii din nisipuri
esențiale de cremene și bazalt
sângerând goi sub roți și călcâie de chipuri.

Cineva mi-a mângîiat condescendent umbra,
te voi vindeca de absența privirii, spunea,
mări de meduze se limpezeau tardiv pe deasupra
și pe suprafețe se-nfiripau straturi fine de nea.

Ninsorile capitulau ploilor, eu clipeam tot mai rar,
nisipul ud se surpa în retine, tot mai greu,
printre filamente verzi de oțel și mărar.

Absențele se-nveleau cu sticla spațiului meu
prezențele se dezbrăcau de timp în cădere, iar și iar,
parcă eram vii, doar motorul mașinii, clepsidra și eu.

2 aprilie 2002



Din volumul "Geometrii singulare",
sept. 2003, editura Pro Transilvania, București