Palmele
închideau culorile de peste zi
împleteau frânghii pentru un mâine
la întâmplare
măștile deschideau între nopți
drumul
din care puteam înțelege
că nu va fi nimic să nu atârne într-o căutare
precum o funie a spânzuratului
unde durerea stearpă
printre lumânări
va sfârși
strivind altare.