De-aș putea zămisli o zi în trupul tău,
orele-n suflet și minutele-n inimă,
de-aș înfometa viața în tine
să-ți pot cuprinde sufletul în brațe,
să-ți sorb gândul (mi-e sete!),
de ți-aș urma vocea (am obosit să stau!)
și întinderea mi-aș sugruma (să fiu liberă!),
ce mi-ar mai rămâne?
Aș fi surâs în chip de cuvânt
scris NEGRU PE ALB.