Iubesc acest nevăzut al zilei
Filigranat în taina veșnicului eu,
Contur reflectat de lumina albă,
Inefabilul sărut al lui Dumnezeu,

Această întâmplare între mine și mine
Din zbaterea secundelor arse de patimi,
Ce pășește fermecată pe puntea suspinelor,
Rezonanțe ale nenăscutelor lacrimi...

Și visez c-aș putea să închid acolada
Cuvântului care s-a risipit în tăceri,
Pentru că iubesc adânca taină de dincolo
Care ne-a rostuit visători efemeri...