vino la izvoare în Rucăr
mustind
pământul te inundă în sânge și-n viață
măcrișul nechează cu lăncile-n piept
fragi mici îți presară peste unghii dulceață
și când gheara vreunui urs
sau glonțul destinului-vânător
rătăcit
fără veste
dintr-un aluniÈ™ sau de altundeva te-a lovit
și crezi că fără leac îți sângeră inima
o voi spăla cu laptele-cucului și voi presăra
pătlagină peste ea

pământul aburește ca o pâine pe vatră
îngânat de un cor de coase bătute
flori retezate cu fețele-n vânt
se preschimbă în lapte
sub ochi mari de fete și de turme tăcute

voi scoate ulcica din mușuroi
pe limbă-mi va curge răcoare
și-n fiecare umbră de doi
vom fi un sobol fără soare