când plângi în depărtare
luna îți mestecă umerii
începi ușor să uiți afară din vise
ce-a mai rămas din noapte

nu mai e apă

orbirea e un cântec de dragoste
abia auzit
când genunchii adorm
lângă sânii mai aspri cu o dorință

am îngropat jumătate de lume
într-un singur cuvânt pe care l-am pus
lângă cireșul uscat

toată această disperare înflorită în părul tău
mă va găsi dimineața
înotând în pământul străveziu