Slăbiciunile s-au agățat de gâtul meu
trăgându-mă în jos ca niște copii alintați
dar eu îmi țin capul sus
de parcă tot ce îmi lipsește e o coroană

Privită pe un vârf de munte
sunt de mărimea unei bufnițe
Cine ar bănui că trupul meu e un corp ceresc?

A trebuit să pierd o dimineață pentru a găsi acest început

Mama mea caută o fetiță

La lumina zilei o vede alergând prin curte
rupând primele vișine coapte
scâncind sub gardul viu de trandafiri

Noaptea mama își pierde copilul
în toate visele ea rămâne singură la capătul unui drum
caută în praf niște urme mici
dar abia spre dimineață apare ca din pământ
o fetiță cu fundă neagră pe cap