Vin de la piață cu ceapă și morcovi.
De la colț îmi cumpăr ziarul.
Citesc între culorile semaforului.
Pielea se strânge pe os ca o zgardă.
Așteptarea este un fel de blândețe cu sine;
O pojghiță trandafirie; crapă adesea,
Se năpustesc insultele, se întunecă fața.
Din tâmple pornesc fulgerele.
Am locuit cu sabia în aceeași teacă și nu am știut.
De aceea mă privesc trecătorii în ceafă-
Sac umblător, las o dâră de sânge
În aerul care începe să doară.
Mă oprește vecinul cu limba șarpelui-
Se adună o apă roșie, clevetitoare.
Viața mea este lopata groparului.
Sap într-o noapte adâncă și mint că vâslesc.
În ochiul închis pescuiește soarele,
Smucește o rază cu geana cârlig-
Cheamă amintirile,
Viermi care saltă pietre-n spinare.
Cei 4 pereți mă cuprind deodată.
Balanță nedreaptă de sunete într-o singură mână,
Telefonul picură voci de departe.
Fereastra nu mai aude.
Semnele mă arată nevolnic.