Dureri multiple de cap,
Stări de somnolență continuă;
Toate mi le provoci tu de fapt;
Începe obicei să-ți devină.

Lângă tine e doar monotonie.
Viața noastră e total plicticoasă.
Nu-mi împărtășești decât mânie,
Iar tu-mi devii tot mai sfioasă.

Văd cum îndrăgostită-mi apari
Cu zâmbetul tău copilăros,
Privești mirată cu ochii-ți mari
Cum de nevroză eu sunt ros.

Te trec fiori, te înspăimânt,
Þi-e frică o clipă și taci -
Apoi îmi spui ce-ai în gând:
Că tot mai mult mă placi!

Încerc în silă să-ți zâmbesc,
Dar mai adânc mă cufund
În mințile mele, parcă orbesc
Să nu-ți văd chipul imund.
(c)