De atâta amărăciune
Sufletul mi-e sfărmat.
După multă rugăciune
Am ramas tot măcinat.

Ca să pot să mă ridic
A trebuit întâi să cad.
Să clădesc tot din nimic
Pe tărâmul ars din iad.

Privind către lumină
Găsesc doar întuneric;
Acum totu-i ruină
Din universul meu feeric.

ÃŽmi sunt negre toate
Ale mele gânduri.
Plin de speranțe moarte
Ce se nasc din muguri.
(c)