Ne zvârcoleam sălbatic în picături și-n vânt,
Pătrunși de anotimpul imensei catedrale,
Zâmbind a veșnicire, redevenind pământ,
Spre-a deștepta în muguri dorința de petale.

Când a venit lumina la noi de ne-a trezit,
Se dezlipi din vânturi o pasăre măiastră -
Azi orgile în peșteri mai cresc, necontenit...
Din picături pornite în căutarea noastră.