Să te uimesc...
cu zâmbetul atârnat ca o petală
în colțul gurii...
atunci când lacrimi se desprind
din oceanul sufletului meu
să-ți mângâie nisipul...

Să te surprind...
cu tăcerea pașilor încremeniți
în muguri de ambră
pe ramuri de vise...
pentru mai târziu...
sau poate... niciodată...

Să te înfior...
cu acordurile ce se revarsă,
de pe strunele sufletului meu,
vibrând coardă cu coardă...
plângând... șoptind...
întinzând brațe
din spumă de mare...
să te cuprindă...