Iubite, ce transparent ești,
nu este-a mea copilăroasă obsesie
ci insomnia evidențelor firești
ce tulbură și apele-n transgresie.

Înoată lângă mine până adorm,
nealintate, genele naiadelor orfane
s-or strânge-n solzii unui somn enorm
înfășurat în ale apei verzi membrane.

Iar dacă-n clipocitul din timpane
trezite de-ale valului înalte-armonici
sirenele vor fluiera-n tandem canoane
atunci ne-om undui și noi, patetici.

12 aprilie 2002


Din volumul "Geometrii singulare", sept. 2003, editura Pro Transilvania