NOTÃ: Mesajul, mai bine zis, poezia care urmează, nu este gratuită. Cititorii care vor avea plăcerea să o citească sunt invitați de autor să facă o pomenire ( să dea un acatist de pomenire, și mulțumire ) părintelui Cleopa Ilie, într-o biserică română, ortodoxă, în zilele care urmează. Valoarea acatistului este de 1 leu ( 1 RON ). Mesajul se adresează unor creștini de onoare. Cei care au onoare, și nu vor dori să urmeze dorința mea ( a autorului ), sunt invitați să nu citească poezia din mesajul de mai jos. Cei care nu au onoare, și o vor citi, fără a da acatistul ( cu valoarea menționată ), să aiba în vedere că vor avea față de mine această datorie, pe lumea de apoi.



Cel ce e în nevoie



Cel ce e în nevoie, nu cere doar odată:

Cel care e, și n-are, îți cere viața toată –

Că n-are când se naște, ce fericiți, au pruncii,

Că n-au, când e la școală, părinții-i, loc al muncii,



Că n-are-n facultate, venit, pentru cămin,

Că n-are loc de muncă - se termină un chin



Și-ncepe mereu altul – se uită-n portmoneu,

și-n loc de bani, îl vede, desculț, pe Dumnezeu –



Cel care n-are, are, nu treizeci de arginți,

Ci doar, bătrâni, acasă, prea strâmtorați părinți,

Ce-ar vrea să-i dea din lume și luna de pe cer,

Dar n-au decât o pensie, din nu știu ce șantier,



Își peticesc aceeași masă pe zi, și straie

Să-nvețe carte pruncul, s-ajungă un om mare –



Și niciodată nu știu să strângă îndeajuns,

Întotdeauna banii le scapă ba pe-o boală,

Ba pe un braÈ› de lemne, ba pe un bec aprins,

Și n-are bani copilul de carte, și de școală –



Mereu, așa se-mparte și bruma cea de carte,

Ajung copiii lumii tot mai citiți, mai culți,

Doar sufletul, nu-nvață că-i greu să îl asculți,

Și-atât de greu, la altul, să-i faci din tine, parte –



Cel ce e în nevoie, mereu e în nevoie –

Întinde mereu mâna, în fiecare zi,

Și mâna lui întinsă e ba pentru copii,

Pentru părinți, sau pentru o prea umană voie:



Aceea de a fi.