Ai plecat…
Și toamna bogată
Se scutură udă și plouă
În privirea mea,
Pe strada iubită
Unde-odinioară-mi jurai
Dragostea ta...

Ai plecat...
În urma ta,
Și vuietul nopții își varsă amarul
În inima mea,
Ce acum se îneacă
În apa lacului din parcul
Ce pentru noi trăia.

Ai plecat...
În urma ta,
Și roua dimineții se-mbracă-n furtună
În camera mea,
Unde chiar și podeaua
Mocnește încă surdă
Gândind la talpa ta...