urăște-mă azi, urăște-mă mâine, cât poți de mult
ca un canibal scoate-mi inima și bea-mi sângele
până la capăt, soarbe-mi cuvintele
uite cum ți se scrug pe vertebre
ce spectacol, ce piesă de teatru,
se dizolvă la capătul mânii tale
îmi pot pierde inima
voi supraviețui în tine oricum
mă vei duce mai departe
fiecare celulă îți va otrăvi ochii
ești orb deja, nu țipa, nu țipa
nu te aude nimeni, îți trec prin vene
nonșalantă cu pălaria cu boruri mari
mă joc prin tine mai mult ca oricând
sărutul negru, sărutul îndoliat
ți-l pot da chiar acum, hai vino
ești orb deja și nu ghicești în picături de somn
moartea mi s-a strecurat pe buze
în sfârșit cade cortina
iar tu ești orb deja