M-am mărturisit ție
târziu
vinovată
de același păcat
numit niciodată...

Mi-ai pedepsit tăcerile
neștiind
că te voi purta
ca pe o veșnicie
în gând...

Există iubirea
fiindcă
nu se poate altfel
dragostei i-am interzis
să-ți atingă
fruntea înstelată...

Promit
să nu mă mai nasc
niciodată
sub cheia
moralei ucigașe de amor...

Până atunci
mereu vinovată
te aștept
în tăcere
și-n gând...