te-ai desprins hohotind
de marginile lumii
să mă privești în groapa proaspăt
săpată de Mama fără nume
în cer.
întinzi mâna stângă –
– ori nu vezi că am uitat să răsucesc cuiele?
întinzi mâna dreaptă
și mă prinzi în palmă
fulgul unei aripi
cum ai așezat oglinda
de-mi pare că
trupul mi se urcă la cer
și sufletul coboară
tot mai adânc
mai adânc...