Imperiul soarelui e mare
Poate prea mare
Să nu orbești privindu-l
Imperiul ploii e secat
Poate prea topit
Să mai poată umple cu apă
Pliscurile însetate
Ale puilor de șoim
Marcus a trimis
Împăratului din Capri
Un răvaș cu litere de colecție
Nu a ajuns niciodată
Seceta a ucis toate păsările

*

Omul cu mască albă
A adus paharele cu otravă
La masa din mijlocul cercului
A plătit? Sacrificându-se?
Sau a mințit ușor?
Înșirând pe scările templului
Toate amintirile vremurilor
Le-a admirat, suspus și pașnic
Nebiciuit de ura verii
Ce plouă din fântâni arteziene
A întins cupa cu venin
Zâmbind, privind cu nesaț
Soarele nemilos și mut
Imperatorul ce va muri
E-nconjurat de cobre de foc.