luminI se-aprind,luMini se stIng,
in marele palat,acum al nimanui,
e-o liniste perfecta ca-n mormant,
doar regeLe se-aude suspInand,
cand un bufon se-aseaza-n dreaPta,si-i arata,
tot ce-a avut Si a pierdut,odata,
stand imbracat cu o camasa nEagra,
pe care ea,regina,cu al ei trup Superb,
a parfumaT-o Intr-o noapte,-n joaca.

se-aude gongul orei trei din noapte,
si-o lacrima-i se scurge pe obraz,
cand tot bufonu'-i spune printre soapte:
-marite rege,timpul tau s-a scurs...
ridica-te si pleaca,nu esti vrut!
un rege te-a inlocuit pe tron de mult,
si-acum frumoasa ta regina e a lui,
iar tu,fara speranta,vei umbla hai-hui.
vei fi tot rege,dar al nimanui.
si vei conduce doar regatul tau imaginar
caci orice vrei sa schimbi acum,e in zadar.