Alunecând pe-un fir de păr de fată,
O lacrimă de jale curge sec.
Tiranu-mi suflet se-aruncă să o prindă,
Ca lumea să nu piară în înec.

Nu plânge iarăși, pierdută-n triste gînduri,
Că soarta-ți crudă n-o fi așa mereu.
Zâmbește, dragoste, ușor și printre rânduri,
Să gust și eu din hrana unui zeu.