Nefirescul firesc

Un bilet cu două călătorii
Dus - întors,
Tren personal , clasa a II-a, vagonul de marfă.
De ce dus întors ?
Îmi șchioapătă umbra…
M-am abandonat câte puțin în fiecare gară
Și ori de câte ori am deschis fereastra,
Pas cu pas mă deșir, vertebră cu vertebră,
În ultima haltă mi-am uitat o aripă-
Orice zbor este o posibilă prăbușire...
Îmi spui că sunt împotriva firii
Refuzând condamnarea la o eventuală înviere,
Prietene, ia tu cealaltă jumătate de bilet -
Un acar a schimbat macazul.