Mi-i scurtă trăirea
Ca o boare de vănt.
Am mișcat nemurirea
Pășind pe pământ.

Tăcerea-i posacă
Sub nucul umbros
Un vers se-neacă
In somnul apos.

ÃŽn pieptu-mi durerea
Ma sapă uscat
Și-n suflet tăcerea
Coboară treptat.

Speranțe în lanțuri
Se zbat în trecut
Și crapă în muguri
Un vis ne-nceput.

Mai dăinuie-n noapte
ÃŽmpotriva firii
Căldura de șoapte
Și minciuna iubirii.