Copilul se juca cu timpul.

Îl întorcea când se termina.

Nu i se părea că o ia de la capăt,
Ci, se distra cum îi curge…

Dintr-o parte în alta.
Dintr-o lume în alta.
Dintr-o celulă în alta…

Parcă ceva se divide
În mâinile lui care întorc cerul,
Pământul, clipele, orele, zilele, săptămânile,
Stelele, constelațiile, universurile…

Copilul se juca cu viața mea.

Trăgea de mână, ca de o aripă,
Sperând că va regăsi zborul în ea.
De picior, ca de un munte,
Cu gândul că va urca.

În priviri îmi căuta
Coloane de granit, arme de fier
Cu care să cucerească,
Să iubească, să construiască
Lumea altfel. Ca în imaginația sa.

Copilul se juca cu o clepsidră.