librăriile sunt pline de spaime și redute
poeții decorați stau pe rafturi
așteptându-l pe d-zeu să se întoarcă cu spatele
la sticla de J&B

beți
vor cânta balada poeților ce mor

în fiecare dimineață trecem unii pe lângă alții
mici iisuși răstigniți
pe trotuare
fiecare își poartă crucea ca și cum ar fi o cochilie
printre frunze moarte și bănci rupte
zac iubite despletite
așteptând
ca toți haiducii din romanele de dragoste
să descalece alene
flinte și folii de diazepam sunt peste tot
...
în final se moare
cu mult patos
privirile încețoșate se întâlnesc în punctul acela
unde nici d-zeu nu ajunge