pentru care dintre vise nu ti-ai da viata toata?
cate nu dorim sa stergem cu-n burete de impresii
peste linistea aceasta ce-mi cuprinde in erata
toate recile cuvinte...fadicile seci expresii..




din launtricul, zadarnic suflet crud si fara pace
a iesit de ieri fantoma unei fericiri dibace
n-am stiut sa-i spun pe nume..si-am strigat-o
simplu: viata
tu esti cea ce-mi lasi in urma picatura de
speranta...
printre visele desarte ce le am de cand cu
tine...
nu mai pot vedea genunea ca se-apropie de mine...
ca-n mormant am inshis ochii..genele mult
prea unite
nu au fost sa ma ajute... si cu venele asprite
de impresii si cuvinte care dau in mandrul soare
ca si cum ar fi saracul doar un biet glob
oarecare...
ca o boala simt in creieri cum etatea ma
darama...
tanar sunt dar tineretea-n orice clipa se
darama...
si privind cu ochii sadici printr-o gaura de
foc..
ma aleg cu praful vremii si cu lipsa de noroc...
iar de e sa fie viata...viata fie..fericire...
toate sa traiasca-n mine fara a avea de stire...
dar cum simt nimicnicia cum ma spulbera curand...
fiecare clipa neagra reprezinta un alt gand...

fie viata..fie clipa..fie viata cea de veci
fie gandul meu in poarta fericirii ce-o
petreci...
cum din glasul vietuirii astazi ma trezesc
din nou
vocea mea sa fie lina fara-al umbrelor ecou...
din nascarea mea in taina...azi sa fiu un alt
poet
sa ma nasc din fericire si sa nu cunosc regret...
peste al posteritatii nume fad ce-mi lasa rana
vreau sa trec cu o izbanda ce sa-mi fie ca o
hrana...
ma culeg din mine insumi..si renasc de-atatea
ori..
profetiile marete azi imi par niste erori..
si visand la libertate azi culeg in palma firii
toate visele pierdute in oceanul amintirii...

de cu viata ma luptaram si ii aduceam acuze
azi zambesc si din 'nountru vreau sa neg
acele spuze
vreau sa uit de nenorocul ce in mintea mea de
prost
mi-a inchis prezentul mare intr-un peisaj
anost...
de mi-e bine...nu conteaza..astazi plec la
noul drum
simfonia disperarii nu ma mai inchide-n fum...
ca repros ce singur mie mi-l aduc mereu mereu..
e ca n-am crezut in mine...si in tot sufletul
meu...
dar prin soapte ce m-apasa si prin linistea
ce urla
am iesit din racoroasa si satanica penumbra...
cuprinzand in brate forta unei lumi interioare
mai presus de orice demon azi m-am ridicat
imi pare...
si in suflet...da! acolo am gasit acea lumina
langa vechile impresii spulberate de rutina
si-n cornea mea de suflet am vazut intaia oara
fericirea cum se naste fara a urma sa moara...

pentru mine? intrebarea mi se pare de prisos
tot ce-n juru-mi creste verde si se face
luminos...
ca o iedera in suflet izvoraste-o noua clipa
mi-am recuperat din umbra si cea de-a doua
aripa...
si acum zbor! nu ma prindeti..nu ma trageti
iar in jos
voi impresii miscatoare ca nisipul mlastinos...
fericirea-mi fie pura ...profetiile uitate
respectand nemarginita si empatica dreptate...
din furie si din zgomot m-am nascut a doua oara..
doar ca azi sunt mult prea verde ca intunecat
sa-mi para..
viitorul ce din margini de sinapse prabusite...
imi arata o campie de vise neimplinite...
si imi spun: lupta copile..lupta pentru tot
ce n-ai
n-astepta ca fericirea sa iti pice ca din rai...
numai tu poti da iubirii si intelepciunii
forma...
fiecare clipa-n treacat cate-o clipa te
transforma...
si te vei trezi odata din letargica visare...
si-o sa-ti para rau copile... "nu cata in
departare
fericirea ta" dorita..de atatea nopti straine..
nu ramane-n umbra vietii...ci traieste in
nestire!

simfonia disperarii astazi nu mai are glas...
masurand intreaga viata cu al gandului compas..