umerii
și mantia-mi ca un fluture indigo te salută
dar vezi,
mirul și mirarea nu-mi mai sunt de ajuns, Doamne,
de atâtea rugăciuni mi-au crăpat
buricele degetelor

desprinsă din palma ta stângă alerg,
calc una după alta secunde încerc să prind din urmă
ploaia

mă opresc dintr-odată.
ating
cu talpa inimii o cruce,
umbră pustie,
o pipăi cu ochii febril caut ceva
îmi caut pe ea semnul roșu, din naștere.
curând, pașii mei i se vor alinia


din păduri străine se-aud primăveri