Dedicație:
Pentru domnișoara sau doamna Leonard Ancuța , care este o poetă desăvârșită , nu ca mine un paria .

Privesc această stirpe
De oameni triști și goi ,
Ce se înfruptă lacomi ,
Din coșul plin cu poame ,
Prin labirintul vieții
Trecând , palizi strigoi ,
A lor trufașă carne ,
Prin timp să o destrame .

Prin efemere valuri ,
De patimi și durere ,
Corabia o poartă
Spre-ndepărtat liman ,
Spre veșnica dorință ,
De moarte și-nviere ,
Dar drumul lor se pierde ,
Pe fundul de ocean .

Sus , pescărușii țipă
Din aripi fluturând ,
Genunile furtunii
Cu pieptul le despică ,
Și cerul se revarsă ,
Cu ploile ce pică
Iar plaja mai păstrează
Doar urne fumegând....