Trăiam într-un decembrie
Cu solii uitate de toamnă.
Noaptea mă înveleai în crisalide
țesute în ceața trupului tău,
În timp ce îngerii-și vărsau
Ceainicurile cu lapte
Peste buzele arse ale nopții.

Îmi agățam ochii
În șireturile pantofilor tăi,
Sperând să te împotmolească
Și să aluneci din nou
spre delta cu îngeri
a patului nostru.