Raza de lună despuiată
țipă în șuvițe rebele
despletind firul argintiu
cu mătreața sărutului
lumina s-a făcut țăndări
în golul lentilei concave
derulând secvența
patinată din sepia hârtiei
oricît te-aș privi
mă scufund mai adânc
în reflexia ta intrinsecă
cameleonizându-mă
în forme și culori
susceptibile
voi înota prin tine
ca printr-un iureÈ™
cu apă sfințită
așteptând
brațul întins
să-ți voaleze
sărutul în alb.