Oare cu ce eu, ti-e, ti-am gresit,
Sa fiu de tine acum asa dispretuit,
Nimic, ti-o jur, nimic nu mi-am dorit,
Decât de tine, cu inima de gheta , sa fiu iubit.

ÃŽncerc sa uit, dar nu pot sa ma mint,
Inima-i din piept e a ta, si nu dezmint
Te-am iubit si te iubesc chiar daca ma crezi zmintit
Si nu pot lasa o zi sa treaca la tine sa nu ma fi gândit.

Din inima îmi curge acum înspumate râuri de durere
Doar o privire a ta si un surâs, si ele ar piere,
Dar cer prea mult, caci nu ai nici macar parere,
Ce înseamna sa iubesti ceva si sa n-ai nici o putere.

Când numai eu credeam în tine , amarnic fara ura m-ai lovit,
Mi-as fi dorit apoi, ca eu sa nu mai fi trait
Dar m-am gândit ca cine în locul meu ar mai fi suferit
Am dat sa ma ridic si nu am reusit, o parte din mine totusi a murit…

Încet, încet, cu pas tiptil, din viata-mi ai plecat,
Si de golul urias ce l-ai lasat, se pare ca nu ti-a pasat.
Sa fie acesta cel mai mare si din urma pacat,
Si sper din inima-mi rupta, sa înveti, ce înseamna sa iubesti cu adevarat.

As vrea acum sa-ti spun o mare de cuvinte,
Dar mi-e teama sa nu întâlnesc tacerea ta si tainuite,
Le ascund în ale mele sentimente devenite reci morminte.
Si sper, desi nu mai am speranta, sa iei macar odata aminte…

Voi fi mereu acelasi, care nici nu ai banuit,
Care a întraznit prea mult, si de tine s-a îndragostit,
Sunt doar un simplu om, ce vrea a fi iubit,
Nu-ti cer nimic…doar…nimic