Mi-e dor de-o singură culoare
cea cu respirația liberă
nesupuse cenzurii...

o liniște în exces amenință culoarea
parcă mușcă din mine
Dumnezeu ațipise
în noaptea asta
nu simte
nu vede
e definitiv hotărât
să îmbătrânească o clipă...
mă enervez
mă descompun în tristețe
și tac
nu plâng
am plâns ieri
nedreptățit de soare
care tocmai își schimbase culoarea
de ce să plâng
adorm
și când mă trezesc
o să răsfoiesc un album
deși nu știu la ce culoare
să mă opresc
dar fie...
și Dumnezeu a mai îmbătrânit
cu o clipă