Nisipul măsoară constrâns în clepsidră,
Tăcutele ore ce se sinucid,
Și viața-i o iluzie, o zbatere vidă,
Sicriul de plumb în care mă-nchid.

Coroanele grele mă apasă și mă strigă,
Cu foșnetul grav, al pendulei din colț,
Când clipele oarbe vor să se înfigă,
Între mine și viață, ca un proces de divorț.

Groparul mai cântă din muzicuță,
Un cântec de jale, iernatec delir,
Sicriul tresare lovit în căruță,
Pe drumul ce duce spre cimitir.

Cu mine coboară și dorul în groapă,
Iar preoții cântă de vii și de morți,
Aud cum în lemn doară carii mai sapă
Și somnul și haina, cum se-mparte la toți.