Zăpada s-a urcat pe gard,
ca o căruță, cu surdine
pe lătrături, care ne ard,
la bot, vifornița ce vine.

Sub noi, podeaua, revanșard,
răsuflă gheață și suspin. E
zăpada trasă peste gard,
ca o căruță cu surdine.

Se fac troiene, în cămine,
din foste piei, de leopard.
- Où sont les neiges…? aud, trop tard,
când urci, albastră, peste mine,

cum și zăpezile, pe gard.