agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-01-14 | |
prin zăpezi uriașe călătoream într-un singur șir prelung
mai cădea câte unul dintre noi ne mai opream câteodată să bem un ceai fierbinte la marginea zilei urcam greu din ce în ce mai greu anii se tot adunau mama lor de ani fără nicio poezie și cu nasturi din ce în ce mai puțini la manta mă dureau umerii de la greutatea mantalei îmi înghețau lacrimile nu ridicam pe nimeni auzi cititor nu ridicam pe nimeni dar mă tot împiedicam și doar din greșeală doar din greșeală auzi cititor mai puneam câteo piedică celui din spatele meu rămânea acolo în zăpada înaltă veneau vulturii nesătui să îi ciugulească lumina din ochii deschiși treceam în convoi mai departe ne zornăiau lanțurile se desfăceau inimile crăpau de neputință de frică de poezia mamii ei de viață frumoasă cu prieteni și sărbători cuvinte înalte prelungi împlântam în trupul pământului rece până în prăsele așa le împlântam cu bocanci găuriți și buzunarele grele de pietre călcam peste trupul celui dinainte noastră atunci când cădea se auzeau oasele sfărâmate se roteau cerurile amețitor dar mult prea departe cu siguranță trebuia să ajungem acolo să ajungem la capătul nopții știam asta da știam că voi ajunge la capătul nopții drumul se îngusta priveliștea era din ce în ce mai clară eram deja comandant de pluton eram deja primul din convoi aveam nasturi noi la manta și bocanci puternici umeri răbdători când am ajuns acolo eram singurul supraviețuitor și nici nu îmi mai aduceam aminte prea clar pentru ce plecasem la drum înspre capătul nopții .............................................................. cu siguranță am mai trecut cândva pe aici iată cele câteva străzi risipite la întâmplare case uriașe femei-cetăți ziduri descrise mărunt și pe îndelete iată jaluzelele trase la fereastra cu vedere spre nord iată urme de vietăți prin zăpada murdară bătrâni lungindu-și gâturile peste gardul abatorului morți duși în camioane spre groapă comună chitara lui Lie câmpul de la marginea orașului unde cădeau stele în mijlocul zilei și de sânziene copacii nu mai aveau umbră fumul ce tocmai urcă spre ceruri din hornul vechi al crematoriului e surâsul meu călător prin zăpezi prea înalte singurul semn dintr-un capăt al nopții iar tu cititor nu te mai hlizi părintește într-o zi vei arde mai abitir decât mine cu siguranță ascultă poezia în lectura autoarei
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate