am luat o carte
ca tot erau cinșpe ale lui ianuarie
am deschis-o
și din ea a ieșit miros de bună mireasmă
mi-am facut cruce te trei ori
și-am intrat în ea ca într-o cămașă curată
EMINESCU a spălat toate cuvintele limbii române
cu trupul lui
cu sângele lui
nu-i de mirare ca s-a betejit
a lăsat limba
cristalină
dalbă
duioasă
și-a plecat așa pe viscol
prin zăpadă fără palton
l-au chemat sus la ceruri printre stâncile cele mișcătoare
până la îngeri
să-i curățească ei trupul
să-i spele îngerii sângele
l-au îmbrăcat cu straie lungi
pe care i-au scris toate poemele
și când are chef de literatură
dumnezeu îl cheamă la el
eminescu se rotește încet încet într-o horă
și dumnezeu citește citește până adoarme