agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-01-16 | [This text should be read in romana] | I Lui Blaise Pascal Stăpâne, Tu, Cel ce domneÈ™ti peste eoni, Cu ce Te-a vătămat coroana Supusului Tău? Dacă m-ai detronat, împrumută-mi Nimbul Să pot împărăți peste propriul abis! Ca un Lear încovoiat cerÈ™esc La CurÈ›ile FiinÈ›ei È™i câinii văzduhului Mă încolÈ›esc. Hai, Doamne, să ne împărÈ›im cerurile, Să sfârtecăm infinitul pe din două. Mă strivesc nemărginirile Tale, Sferele mă iau în rotirea lor, Stelele joacă demente pe portativul tăriei Muzici triste, acorduri contrapunctice Curg din ÃŽnalt ca din mii de alămuri. AmeÈ›esc în lumina albastră gigantă È™i rece. Tălpile îmi ating norii È™i creÈ™tetu-mi Se loveÈ™te de munÈ›i îngheÈ›aÈ›i. Tot golul lumii l-ai vărsat în măruntaiele mele. Câtă risipă de atomi pentru a-Þi desfășura măreÈ›ia. ÃŽn faÈ›a unui țânÈ›ar! De ce-ai pus, Doamne, cuget în căpățâna unui vierme Și pietrelor le-ai dăruit muÈ›enie? Căror muÈ™te, căror leviathani, Le-ai È›esut atâtea pânze galactice, Dar bolovanii siderali, După cine-i vei azvârli? Tată, unde eÈ™ti Mă sperie neglăsuirea spaÈ›iilor Tale fără sfârÈ™it, Asurzesc de urletul acestor tăceri. Ah, chipul meu de nălucă cosmică, Cu cioturi de aripi sub omoplaÈ›i, Cu unghii È™i dinÈ›i fioroÈ™i. Nici pui de cer, nici câine de pământ, Orgă cu intestinele mâncate de cancer, Lut luminos. NegrăniÈ›atule, Neunde Pestetotule Cu ce eÈ™ti Tu mai presus decât nimicul Ca să tronezi în locu-i, Iar dacă nu cunoÈ™ti decât a fi fiire, Pe mine de ce m-ai înfiinÈ›are? De ce-ai făcut, Doamne, numerele, Semnele Infinitului, Și mai ales de ce m-ai lăsat să desfrânez Cu ceea ce poartă semnul doi? DeschideÈ›i braÈ›ele, Elohime, Cad răsucindu-mă, Mă prăvălesc în cerul Tău, Ca-ntr-o genune. II Vai È›ie timpule, Ocean sanguin, strigăt al robilor, hecatombă a lumii. De ce n-ai spulberat cruzimea când te-ai coborât la noi, Nazarinene? Mă doare distanÈ›a dintre mine È™i oÈ™tirile Tale de sori. Dacă eÈ™ti Spirit, de ce ai rănit vidul cu coloÈ™i de piatră? De ce-ai întins imensitatea pentru un biet furnicar? Puteam să agonizăm cu toÈ›ii pe un biet mormânt, Nu era nevoie de un bulgăre gigant de argilă! De ce surâsul Tău se ascunde în lacrimile noastre Și plânsul lumii este pragul împărăției Tale? Arată-È›i ObârÈ™ia. Unde-i străfundul Tău, noian fără stavilă? Care-i Temeiul Tău înspăimântător? Cum vei putea să îmi pipăi durerea dacă neclătinarea Ta nu are È™tiință de ea? Cum vei putea să-mi înduri înserarea, dacă stai fixat în prăpastia Luminii din Tine? De ce Þi-ai ales o gânganie minusculă, Un spectator cu măsele, să-Þi contemple căscat rotaÈ›ia lumilor în jurul Tău? Cum îți apleci raza să se răsfrângă într-un ciob ruginit? Cărei Taine Te-ai lăsat înduplecat când m-ai adus în ființă? Sau te atrage fără scăpare aÈ™teptarea nimicului? ÃŽÈ›i place să te joci cu Adâncul? Ceasornicarule, arată-Þi FaÈ›a. OpreÈ™te-Þi orologiul, căci mă zdrobeÈ™te între roÈ›i! Știu Elohime că dansezi printre spaÈ›ii, Că te joci cu geometrice lumi, Dar adu-Þi aminte de mine, fluture îngheÈ›at Părăsit bolnav în frigul polului cosmic. Tată scump, vino să cinăm Să Te sărut pe nimb ca un copil cuminte Sau vrei să mă urc în ceruri să cerÈ™esc orfan sub tronul Tău? Atunci va curge din ochiul Tău fără fund, O lacrimă în care heruvimii să spele pământul? Implozie I Lucrurile se retrag din prezent. Rămâne doar trupul meu mărșăluind suspendat pe spinarea vidului. Nu există nici ritm, nici timp, nici măsură. Zero-ul a adormit visează transfigurarea în semnul Infinitului. Orice pas în față este o retragere, sorii se sting, se răcesc livizi, Cosmosul e o carieră de piatră pustie. Plouă cu pulbere siderală, Stejarii se fac mici, se înghesuie în ghindă, Bătrânii se fac prunci, Dau buzna în pântecele mamei, Și alfabetul începe cu Ω. Cifra È™apte se prăbuÈ™eÈ™te-n unu Ce stă aplecat pe margine golului. TrezeÈ™te Doamne încă un pas, ne strângem È™i nu vom mai fi. II Noapte Nu-È›i lepăda mantia! Cad pulberi fotonice Să-È›i piardă tăcerea. Se naÈ™te ziua Timp infectat Cu pulsaÈ›ia siderală a luminii. Colosale rotaÈ›ii se aud în eter... Colosale rotaÈ›ii se aud în eter, Cad muzici din adâncuri cereÈ™ti, Miliarde de lumi plutesc risipite-n splendoare, Pleiade de locuri sonore. Strivit de nemărginire, Am întrebat Neclintitul: De ce există Edenul È™i nu noaptea, Zvonul ceresc È™i nu tăcerea? Un murmur se-aude-n adâncuri Clătinând stâlpii lumii Vine cutremurul să sape-n granit epitaful istoriei, Tunetul judecății să zgâlțâie bezna, MăreÈ›ia să-È™i zidească un pământ cristalizat din raze, Un popor cu trupuri È›esute din fulgere. Tremură lumile, se topesc Și cad aprinse în lacrimile Luminii |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy