Cine ar refuza,
să fie Nichita,
posteritatea să-l laude fastuos,
orașul numit, prozaic,
Wichita,
cine-ar refuza
să-l înșface de jos?

Cât de ușor
pare să fie cuvântul,
când te înhami la carul cu pene,
substanța lui
e ușoară ca vântul,
iar sângele-i apă chioară
în vene.

Măreți golași
de harul cel divin,
descoperiți veșmântul ros de molii,
degeaba aruncați
de zor în voi cu vin,
de nu pricepeți vorba
Sfintei Golii.

Nichita,
o clipă de-ar fi stat în voi,
influențe astrale v-ar face poeți,
cuvântul lui sacru,
v-ar face altoi,
atenieni ați fi
de n-ați fi încă boeți