mi-am pus frica la picioare
ca sa calce drumul greu
si mai port prin buzunare
gandul bun si-un Dumnezeu

iar pe tine tinerete
plina de avant si dor
te pastrez cu-a ta noblete
pe-un deget de amor

tu iubio , fata draga
te-am lasat candva plangand
si-am plecat in lumea larga
ca sa ma intorc curand.

lumea m-a vrajit o vreme
i-am gustat veninul tot
m-am intors acum acasa
sunt tot eu , fricosu-i,..
...........mort

viata asta plina toata
cu nedumeriri si frici
doar iubirea e menirea
prea tarziu o intelegi