agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-02-01 | [This text should be read in romana] |
- 197’ -
peste muchiile cartonate ale manualului de istoria patriei pistruii ei mă atrăgeau ca un magnet mă întrebam cum ar fi dacă săpând după comori i-aș trece printre pleoape cu lejeritatea străinului ce se vâra între cearșafuri lângă mama seara când noi copiii ieșeam din scări chiuind: S-a luat luuumiiinaaa! în definitiv era un gând frumos nu l-am putut duce până la capăt am fugit din clasă fără nici o explicație și printre vaporii de clor o priveam nutrind speranța nemărturisită că într-o zi va fi bună și la altceva - 198’ - era și frumos. mai ales noaptea. cele mai strașnice jocuri de lapte-gros se încingeau la coadă la unt și lapte. e adevărat, coada la ulei era mult mai spectaculoasă. dar se întâmpla ziua. ne-ar fi fost oricum rușine să studiem în văzul lumii anatomia vecinelor în timp ce le călăream pe deșelate. noi așa credeam, iar ele nu aveau nimic împotrivă. ne lăsau să credem. m-am mirat că în seara aceea nu s-a luat lumina mă uitam la televizor și pricepeam (oarecum) de ce pentru întâia oară vorbitorilor le sticleau ochii chemau: - Veniți! mă chemau: - Vino! am ieșit în balconul închis cu ramă de cornier n-a avut niciodată geamuri abia acum cu toate becurile din cartier aprinse puteam vedea câtă rugină poate strânge un banal brad de crăciun nimeni în spatele blocului oamenii mi-am spus trebuie că au inventat un joc mai mare unde s-ar putea să nu câștig nimic și nici măcar să mă distrez aș fi plecat să-i caut însă de frică sau de frig am căutat pereții de faianță - 199’ – 200’ - întotdeauna există o grămadă mai mare trec prin cartier ca un câine fără medalion nu cunosc pe nimeni nimeni nu mă cunoaște în loc de degete am poezii aș putea să-mi dau foc dar asta nu folosește nu mai folosește la nimic toți se grăbesc transpirați gâfâind aleargă spre ultimul joc: coada la bani e frig am băut o bere intru între niște chioșcuri demolate stropesc urma lor de flori uscate tălpi de faianță lipită pe trup
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy