cateodata se intampla sa mint prost se intampla sa zic unu si sa repet la nesfarsit
pentru a nu pricepe ca m-am indepartat de mult de originea lucrurilor se intampla
sa petrec ore in sir printre spatii care apartin altuia de aceea sunt dat afara
de peste tot in suturi se intampla alteori sa uit ca exista masturbare sa dorm
dincolo de mine in brate de femeie sa ma indrept spre arme de foc
n-am inteles niciodata de ce idolatria este mai simpla decat dragostea
regret ca sunt prost si raspund incontinuu la mesaje obscene lumea
a inteles din ce familie ma trag ma considera un doctoras antipatic desprins
de prin uterul mamei prea devreme sa capete constiinta uneori privesc lumea
ca pe o piesa neagra de domino ma joc cu copii pe biciclete cu roti imi desfac fermoarul
de la geaca aerul este mai poluat decat ieri il simt frematand singuratic in spatele scenei
ma intreb de ce oamenii obisnuiesc sa adauge ani la viata ei nu vor sti niciodata
de ce se sparg tandru in molecule de timp nu inteleg tipete inabusite in perna oamenii
sunt prea ocupati cu destinul lor de oameni necunoasterea le mananca deja tot timpul
ei sfarteca iluzii in boxe private le ingroapa cadavrele in nisip se duc regulat la piata
de cuvinte m-am saturat astazi sa scriu prost si asta nu pentru ca am scris
prost ieri ci pentru ca voi scrie prost maine va fi simplu a muri imi zic
in fond nu trebuie nici o pregatire speciala coliva va fi confectionata
la comanda oamenii se vor imbraca oricum in sacou isi vor scoate
pantofii aia de lux din lada tot ce trebuie sa fac este sa mor mai putin ca
nu exista garantii scrise pentru moarte nu exista invocatii pentru zei ci doar
spaime si spasme ce duc firea raului pe magarusi de piatra cel mai bun lucru
confectionat de om e drumul el te conduce usor la vale te spala de sens si huma
drumul este ca omul egal cu interesele sale nu se inalta niciodata
in stele ramane sub planurile de zbor ale pilotilor ce cad ziua
in spatele umbrei goale a Terrei imi zici tu mihnea nu exista decat
umbra noastra un eu rezistent la suferinte prin tine un tu care a plecat
de mult in noapte fara a inchide portiera la suflet mihnea tu nu stii
ca am cazut de prea de sus in moralitate noi nu suntem rai mihnea
noi nu iubim viciile sau paharele sparte de pe raftul caritatii noi nu iubim
decat clipa de azi rinoceri trecand in turma inflacarati
de voluptate mi s-a stricat cureaua la ceas haide sa dam jos
cadranul cu zambete si sa intelegem de ce am fost impreuna
pana acum nu exista cuvinte mihnea nu exista cratere pamantul
este mai rotund decat luna desi scade in luminozitate iarna
calendarul a expirat de mult am depasit impreuna un an
de acum nu ne mai poate salva decat disperarea...