Duhul apelor mă cheamă,
Mă îndeamnă să n-am teamă,
În valuri să-mi curăț chipul,
Cum se curăță nisipul.

Vraja-ntinde și o cerne,
Făcând suflete eterne,
Ispita lui ca piaza rea,
Atrage-n plasă tot ce vrea.

Duhul apelor mă prinde,
Simt capcana ce-mi întinde,
Căci sufletul mi-ar vrea tribut,
Neptun viclean, necunoscut.

Misteru-i ascuns în apă,
Sufletul însă îi scapă,
Căci ispita lui perfidă,
Lunecă în val, avidă.