M-a ajuns vremea când
simt că nu mai am nimic,
m-a ajuns vremea când
simt că nu mai am ani, luni
săptămâni
nici zile, ore, minute
și nici măcar secunde,
m-a ajuns vremea când
simt,
că nu mă mai am nici pe mine
când
mi-au rămas doar tăcerile
pe care, ori de câte ori
mi se face dor
de tine,
le ascult.
Doamne, ce risipă am putut să fac!
Doamne, ce tânăr și fericit eram
când le aveam pe toate
când te aveam pe tine,
mamă...