de parcă ar fi coborât din cer
cu gleznele înfofolite de îngeri
și cu mărinimie în umeri

îi vede pe toți
cum îi ciocăne cearcănele
/domnu’ pot să-ți înmoi inima în salivă
să îmi treacă ulcerul?/
și
cum își bagă în el
mâinile lor maidaneze până dau de suflet
ca de un robinet

merge pe stradă
numai acolo poate să fie transparent
în rest
când se află în cameră
aleargă pe pereți după lumină